Cum m-a ajutat canabisul? Povestea unui om normal.

Cum m-a ajutat canabisul? Povestea unui om normal.

Salut, mă numesc Bede Ștefan-Sebastian și sunt din România. În acest articol vreau să-ți prezint cum m-a ajutat pe mine marijuana.

Vei afla detalii despre afecțiunea mea, despre unele lacune ale sistemului medical și despre cum mi-am descoperit medicamentul.

Totul a început în 2018, aveam dureri în piciorul stâng. Încăpățânat fiind, am stat acasă și nu m-am dus la medic timp de 7 luni, fiecare român evită mersul la doctor sau spital din motive lesne de înțeles. Problema s-a agravat și am fost nevoit până la urmă să merg la doctor.

Se spune că prima oară este plăcut, pentru mine n-a fost, stau la 5 minute distanță de policlinică și-am ajuns într-o oră, abia pășeam. Aici m-am lovit de o problemă a sistemului, policlina avea lift dar nu mergea, mă întreb oare ce poate face o persoană cu dizabilități în situații de genul, cum urcă la cabinet? Sper ca această problemă să fie rezolvată, m-aș fi bucurat să fi putut folosi liftul.

Am ajuns într-un final la medicul de familie, acesta m-a trimis la un doctor neurolog.

Problemele sistemului medical îmi dau dureri de cap, neajunsurile lui mai exact. Am vizitat acest cabinet de vreo 4-5 ori, hai să-ți povestesc de ce:

*Din ce am înțeles, sistemul medical permite doctorilor specialiști să consulte doar 20 de pacienți pe zi. N-am fost printre cei norocoși, am fost trimis acasă, eram frustrat fiindcă mă durea extrem de tare spatele și piciorul.

A doua oară calculatorul neurologului nu mergea, am fost toți trimiși acasă.

A treia oară-i cu noroc, totuși… realitatea bate fanteziile, era într-o zi de joi și așteptam ca doctorul să deschidă ușa și să înceapă consultațiile. Crezi c-am ajuns într-un final să-mi rezolv problema? nu!; doctorul se pregătea pentru o vacanță și s-a închis în cabinet, n-a consultat pe nimeni. Foloseam adagin (ibuprofen) pentru a-mi ține durerile sub control.

După vacanța doctorului care a ținut o săptămână, pun și eu piciorul în cabinet. Mi-a fost prescris mydocalm și încă un medicament al cărui nume nu mi-l amintesc, n-au funcționat.

M-am dus înapoi, mi-a prescris tramadol (50mg) și un medicament pentru stomac. Luam medicamentul prescris după program, mă simțeam ca un retardat, durerea se șimțea diferit, nu era prezentă dar șimțeam cum oasele se „freacă” între ele, nu puteam respira normal, pulsul îmi încetinea, așa că m-am dus iarăși în speranța că există alte medicamente care să mă ajute.

I-am spus că mă simt rău pe tramadol, mi-a prescris dicloretard, un medicament pentru stomac și clonozerepam (nu-mi amintesc exact numele acestui medicament), aceste medicamente conțineau pe prospect doar reacții adverse precum: „infarct, atac cerebral, etc.”

Experiența mea cu aceste medicamente era oribilă, mă durea capul, mă simțeam absent, mă deranja inima.

Am fost nevoit să mă documentez singur și-am ales să merg la kinetoterapie. Viața mea după kinetoterapie a decurs astfel:

*M-am dus la biocenter, am fost intâmpinat de un personal foarte bine pregătit. Fiind în dureri și cu o altă mentalitate eram foarte recalcitrant, oamenii mi-au suportat temperamentul și o dată cu recuperarea mea mi-am redresat deviațiile comportamentale.

Am fost pus la magnet, am fost masat, am făcut terapii cu curent, gimnastică medicală, a ajutat foarte mult! Dacă ai scolioză sau orice altă afecțiune fizică îți recomand acest centru.

Mi-am schimbat viața, acum fac exercții zilnic, am slăbit, mânânc pe baza unui program, am adoptat un alt stil de viață. Chiar și așa, durerea era încă prezentă.

Durerea o să fie prezentă toată viața, o să fiu nevoit să fac exercițiile până la ultima suflare, m-am obișnuit cu asta.

Dar vreau să-ți pun o întrebare, ai fi fericit dacă te-ar durea o parte a corpului zilinic?

Aici ajungem la partea în care-ți povestesc despre ceea ce m-a ajutat cu durerile și cum am ajuns la concluzia asta.

Timpul, viața și deciziile mă călăuzesc în Țările de Jos, o experiență neplăcută pe planul profesional, dar o alegere foarte bună pentru sănătate.

Am folosit internetul pentru multe chestii, deoseri dădeam peste subiecte ca marijuana, am văzut documentare, am citit păreri, și m-am hotărât să încerc.

M-am dus în coffeshop-ul „Downtown” din Waalwijk, un bar cu o atmosferă atât de plăcută încât m-am simțit ca acasă. Mi-am luat materialul, white widow, 1,5 grame la 10 euro.

În acest local aveai foi și filtre la discreție, jocuri de masă, puteai fuma înăuntru și încuraja mult socializarea fiind un spațiu mic.

Știam să rulez, fumam țigări rulate. Deci nu m-am dus nepregătit, mi-am făcut temele și am achiziționat un grinder de la un magazin din apropriere.

Fumez primul joint, m-am afumat bine, am socializat cu persoanele din bar, râdeam, muzica era alta, o experiență minunată.

Ajung la a 2-a „bâtă”(joint) și mi-am dat seama că durerea nu mai era prezentă, mi-am dat seama că am consumat un medicament care nu-mi face rău, nu-mi taie respirația, ceva ce chiar ajută.

Eram atât de implicat în discuții, să fiu atent la jocul de șah, să ascult muzică încât nu mi-am dat seama că durerea nu mă mai deranja.

Am rămas fidel plantei de Maria. Mi-am dat seama că trăiesc într-o minciună, deoarece am descoperit proprietățile medicinale ale acestei plante.

Există în jurul acestei plante prea multă stigmă. Eu nu-s considerat în România om normal pentru că folosesc această plantă pentru tratarea afecțiunilor mele.

Vreau să-ți spun că sunt ca tine. Nu văd OZN-uri, n-am halucinații, nu-ți dau în cap, îmi folosesc banii pentru priorități, investec în mine. Am aspirații, dorințe, lucrez pentru îndeplinirea dorințelor mele, sunt exact ca tine, un om normal.

Atât că eu sunt privit diferit, cu ura pentru că folosesc marijuana. E timpul să te educi, lasă ignoranța deoparte, citește cât mai multe informații despre această plantă minunată, pentru a afla beneficiile adevărate ale plantei de marijuana.

Newsletter Updates

Enter your email address below to subscribe to our newsletter

Leave a Reply